Stimaţi colegi,
Vă facem cunoscut că propunerea AAFR, de legalizare a Zilei Fotografiei din România, pentru data de 09 decembrie, nu a fost agreată de Ministerul Culturii Cultelor şi Patrimoniul Naţional din Bucureşti.
În adresa trimisă de la Cabinetul domnului Ministru, ne-a fost recomandat să prezentăm un argument mai solid, care să susţină oficializarea acestei Zile reprezentative a fotografiei din ţara noastră.
Comitetul Director al AAFR, în urma cercetărilor temeinice făcute, a ajuns la concluzia că ziua de naştere a fotografului Carol Popp de Szatmary (11 ianuarie 1812), ar fi cea mai potrivita alegere ca Zi a Fotografiei din România, deoarece:
- a fost cel mai renumit fotograf din România;
- a fost primul fotoreporter de război din lume;
- în anul 1843 a executat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat şi primele tabotipii;
- în anul 1844 s-a mutat în Bucureşti, unde a devenit pictor şi fotograf al Curţii Regale, iar în cei 50 de ani de activitate de pictor şi fotograf, a servit cu demnitate patru Domnitori;
- el a fost cel care a deschis primul atelier de fotografie din Bucureşti;
- a fost primul fotograf al României, realizând fotografii artistice, cu ocazia călătoriilor efectuate în mai multe ţări. Astfel, a ajuns şi în China, iar cu acordul Ţarului Rusiei, a ajuns şi în Siberia.
- a fost de asemenea şi primul fotoreporter din lume, care în războiul din Crimea a realizat fotografii de pe teatrul de acţiuni militare, la ambele tabere, Rusă şi Turcă.
- în anul 1855 a primit în câteva luni, patru medalii, de la Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franţei şi Regele Spaniei, toate pentru albumele de fotografie realizate şi pentru activitatea sa fotografică.
Vă rugăm să ne trimiteţi părărerea dumneavoastră, în calitate de membru al Comisiei Consultative a AAFR, în legătură cu propunerea AAFR, cu privire la oficializarea Zilei Fotografiei din România, până la data de 06 mai 2009.
În cazul în care agreaţi propunerea noastră, vă rog să aveţi amabilitatea de a completa, semna şi a ne returna formularul de ADEZIUNE, prin poştă, la adresa AAFR, cel târziu până pe data de 06 mai 2009.
Pe data de 08 mai 2009, vom expedia la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniul Naţional din Bucureşti, propunerea noastră oficială, împreună cu Adeziunile Organizaţiilor partenere.
Cu mulţumiri anticipate, Cu deosebită stimă şi consideraţiune,
Preşedinte
Ştefan Toth A.F.I.A.P

Distinşi colegi

Îmi permit să-mi exprim nedumerirea şi uimirea pentru faptul ca „propunerea AAFR, de legalizare a Zilei Fotografiei din România, propusă pentru data de 09 decembrie, nu a fost agreată de Ministerul Culturii Cultelor şi Patrimoniul Naţional din Bucureşti’’ cum se menţionează în „scrisoarea circulară de adeziune” transmisă prin e-mail la data de 01 05 2009.
Îmi vine foarte greu sa înţeleg raţiunile unui refuz din partea Ministerului Culturii pentru recunoaşterea zile de 9 decembrie ca zi a fotografiei în Romania, devreme ce există acel Decret 1774 din 9 decembrie 1964 în care se menţionează explicit: „Art. I, Regulamentul pentru espoziţiunea publică a operiloru artiştiloru în viaţă este aprobatu de Noi întocmai” Decretul lui Cuza este urmat de Regulamentul pentru expoziţia publică a opereor artiştilor în viaţă semnat de ministrul de la acea vreme a justiţiei, cultelor şi instrucţiunii publice, N. Kretzulescu, în care, la Capitolul I, „Depunerea operelor”, art. 1, se menţionează: „Se va deschide o expoziţie anuală a producerilor artiştilor în viaţă, în pictură, desen, miniatură, sculptură, gravură, arhitectura şi fotografie (s.n.); ea va avea loc într-un an la Bucureşti şi în celălalt la Iaşi”.
Mi se pare cel puţin straniu un refuz al Ministerului Culturii de-a recunoaşte o asemenea atestare documentară, cât se poate de explicită şi în premieră la acea dată, care provine de la domnitorul de al cărui nume este legată Unirea Principatelor de la 1859 şi ale cărui reforme pe multiple planuri, incluzându-l şi pe cel cultural, sunt binecunoscute şi unanim acceptate.
Aş dori să va atrag doar atenţia la menţionarea faptului, plin de semnificaţii, la 5 ani de la actul Unirii Principatelor, că acea expoziţie va avea loc alternativ la Bucureşti şi Ia Iaşi. Se voia prin aceasta o „unire spirituală” a celor două foste provincii, Moldova şi Ţara Românească, foarte necesară la acea vreme…
Momentul mai sus prezentat este cu atât mai semnificativ cu cât doar la un an de la emiterea decretului lui Cuza, opoziţia acerbă a pictorilor (incluzându-l şi pe Theodor Aman), fac ca fotografia să nu fie acceptată în expoziţiile anuale de la Bucureşti, ci doar la Iaşi, de unde se desprinde impactul, la acea vreme a Decretului şi necesitatea sa.
Este incredibil şi, din punctul meu de vedere inacceptabil, ca o atestare documentară atât de explicită a momentului recunoaşterii fotografiei ca artă sa nu fie acceptată, într-o ţară în care începuturile fotografiei sunt legate preponderent de interesul comercial şi de o comandă socială la fel de comercială. Motivaţia legată de Decretul lui Cuza este un „argument” suficient de „solid” (folosesc cuvintele din scrisoarea circulară de adeziune difuzată de AAFR) dar şi semnificativ (zic eu…) pentru a putea fi ignorată tocmai de Ministerul Culturii şi pentru ca data de 9 decembrie să nu fie acceptată ca zi a fotografiei din România.
Argumentele pentru afirmaţiile mele de mai sus, cât şi pentru faptul că la mijlocul secolului al XIX – lea se putea vorbi doar despre „fotografia din România” şi mai puţin despre „fotografia românească”, le las pentru o altă ocazie.
Ni se spune însă că ar fi mai potrivită ca zi aniversară a fotografiei din România, şi că este propusă ca atare de către AAFR cu acceptul Ministerului Culturii, data de naştere a lui Carol Popp se Szathmari, 11 ianuarie 1812. Astfel, noi artiştii fotografi din România, vom fi invitaţi în fiecare an să aniversăm (cu mai mult sau mai puţin fast…) un moment istoric la care fotografia încă nu exista (!!!) (ştiut fiind că prima imagine „fotografică” este realizată de Nièpce la 1826 iar atestarea oficială a fotografiei are loc ceva mai târziu, la 7 ianuarie 1939, când daguerrotipia este anunţată de François Arago în cadrul Academiei de Ştiinţe din Paris).
Nu voi încerca prin nimic să diminuez sau să umbresc personalitatea lui Carol Popp de Szathmary despre care am vorbit pe larg în teza mea de doctorat (prima cu o tema de istorie a fotografiei din România), în urma unei ample documentaţii. Pot afirma, cu deplină responsabilitate, că puţini ştiu despre Carol Popp de Szathmari la fel de multe ca mine!! Locul şi meritele lui în fotografia din România acelor vremuri, nu pot fi contestate şi, în nici un caz, nu sunt eu acela care să facă vreo ridicolă tentativă în acest sens!!
Pe de altă parte, nu vreau în nici un fel să lezez sentimentele unei părţi din confraţii mei din domeniul artei fotografice (mă refer la colegii şi prietenii mei maghiari) dar totuşi, acceptăm sau nu, Carol Popp de Szathmary aparţine culturii româneşti prin „adopţie”, el născându-se în afara frontierelor de atunci, ale României. Cultura maghiară şi-l revendică deopotrivă şi pe bună dreptate!!
Nu vreau ca prin prezentele rânduri să influenţez decizia nimănui de a semna sau nu adeziunea trimisă de conducerea AAFR, ci doar fac cunoscute punctul meu de vedere şi decizia mea de a nu fi de acord cu propunerea pentru declararea zilei de 11 ianuarie ca zi a fotografiei din România, de-a nu semna adeziunea şi de-a susţine ziua de 9 decembrie ca fiind mult mai adecvată şi semnificativă pentru acest scop.

Va asigur, distinşii mei colegi şi prieteni, de deosebita mea stimă.

Lector universitar Teodor Radu Pantea, Facultatea de Arte Vizuale din Oradea
Doctor în istoria fotografiei
EFIAP/bronze, EH.ISF, PSA*(CS), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS,F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, M.USPA, F.SWAN,Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, HonFKSS, M.AAFR.